Croatul Ante Pavelic, întemeietorul și ideologul Ustaše. Politician, avocat, nazist, criminal de război, consilier al lui Juan Peron

Ante Pavelic (n.1889 – d.1959) a fost politician croat controversat, șeful mișcării fasciste Ustaše, lider și revoluționar al Croației în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Regimul lui Pavelic a fost cunoscut pentru violența, represiunea și persecutarea minorităților, în special a sârbilor, evreilor și romilor.

Până a trece la dezvoltarea portretului lui Ante Pavelic, poate ar fi necesare câteva cuvinte despre mișcarea Ustaše.

• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”
• Ignaz Semmelweis: Pionierul igienei moderne și Salvatorul Mamelor. Cum a schimbat un medic istoria medicinei cu…

Mișcarea Ustaše, ce urmărea să creeze o Croație Mare prin unirea tuturor teritoriilor locuite de croați și prin îndepărtarea necroaților de pe aceste teritorii, a fost o organizație politică și paramilitară de extremă dreapta, fascistă și ultranaționalistă din Regatul Iugoslaviei, care a devenit ulterior Statul Independent al Croației în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mișcarea a fost fondată în 1929 de Ante Pavelić și de alți naționaliști croați care urmăreau să stabilească o Croație pură din punct de vedere etnic și independentă.

Mișcarea Ustaše a apărut în contextul creșterii naționalismului și a tensiunilor etnice în Regatul Iugoslaviei, care era un stat multietnic format din sârbi, croați și sloveni. Ustaše a militat pentru crearea unui stat croat independent, liber de influența sârbă, și a încercat să creeze o națiune croată unificată, bazată pe credința catolică. Ideologia lor era caracterizată de un puternic sentiment antisârb, precum și de antisemitism și de sprijin pentru regimurile fasciste.

În aprilie 1941, puterile Axei au invadat Iugoslavia, ceea ce a dus la dezintegrarea regatului și la înființarea statului independent Croația sub conducerea lui Ante Pavelić și a mișcării Ustaše. Miliția Ustaše, cunoscută sub numele de Ustaše, a devenit principala forță de securitate a NDH și a jucat un rol central în punerea în aplicare a politicilor regimului, inclusiv persecutarea sârbilor, evreilor și a romilor.

Regimul Ustaše a fost renumit pentru politicile sale violente și brutale, în special pentru uciderea sistematică a celor din etniile enumerate mai sus. Cea mai infamă dintre aceste atrocități a fost înființarea lagărului de concentrare de la Jasenovac, unde au fost ucise zeci de mii de persoane. Ustașii au colaborat, de asemenea, cu regimul nazist în punerea în aplicare a Holocaustului în NDH, participând la deportarea și uciderea populației evreiești.

Statul Independent al Croației s-a prăbușit în mai 1945, în urma înfrângerii puterilor Axei în cel de-Al Doilea Război Mondial. Ante Pavelić și alți lideri Ustaše au fugit în Argentina, unde au continuat să funcționeze ca organizație politică până în anii 1980. Mulți membri Ustaše au fost judecați pentru crime de război și crime împotriva umanității după război, iar moștenirea mișcării și atrocitățile comise continuă să fie o problemă controversată în istoria Croației și a Balcanilor.

Ante Pavelic, prin acțiunile și ideologiile sale a rămas în istorie ca un dictator nemilos și brutal, ce a provocat suferințe incomensurabile poporului iugoslav, regimul lui fiind considerat un capitol întunecat în istoria europeană.

Ante Pavelic s-a născut la 14 noiembrie 1889 în Livno, Bosnia și Herțegovina, într-o familie catolică modestă. A studiat dreptul la Universitatea din Zagreb și, mai târziu, a devenit avocat. Cariera politică a lui Pavelic a început la începutul secolului XX,catunci când s-a alăturat Partidului Croat al Drepturilor, o organizație naționalistă care urmărea să unească toate teritoriile croate sub un singur guvern.

În aprilie 1941, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, puterile Axei au înființat Statul Independent al Croației (NDH), un stat marionetă aflat sub controlul Italiei și al Germaniei. Ante Pavelic a devenit liderul acestuia (Poglavnik) și a implementat un regim brutal bazat pe ideologia fascistă, care a inclus persecutarea sârbilor, a evreilor și a romilor. Ustaše, forța paramilitară loială lui Pavelic, a efectuat omoruri în masă, a impus muncă forțată și a creat lagăre de concentrare pe întreg teritoriul NDH. Regimul lui Pavelic a fost responsabil pentru moartea a sute de mii de persoane, fiind unul dintre cele mai sângeroase regimuri din cel de-Al Doilea Război Mondial. Estimările au arătat că peste 700.000 de persoane au fost victime ale terorii regimului Ustase, Lagărul de concentrare de la Jasenovac, înființat în 1941, fiind unul dintre cele mai infame locuri de violență și brutalitate din timpul Holocaustului.

După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Ante Pavelic și adepții săi au plecat în exil, mai întâi în Germania, apoi în Argentina sau în alte țări din America de Sud. Pavelic a trăit în Aregntina sub diferite pseudonime și a continuat să conducă mișcarea Ustaše.

La 10 aprilie 1957, un proprietar de hotel sârb a încercat să-l ucidă pe Pavelić prin împușcare. Deși acesta inițial a supraviețuit, rănile suferite au dus în cele din urmă la moartea sa, la 28 decembrie 1959, la vârsta de 70 de ani, după ce și-a petrecut ultimii doi ani și jumătate în Spania franchistă.

Rămășițele lui Ante Pavelic au fost repatriate în Croația, fiind depuse într-un mormânt nemarcat pentru a evita glorificarea moștenirii sale.

Acțiunile lui Ante Pavelic, împreună cu acelea ale mișcării Ustaše, nu doar că au dus la moartea a sute de mii de oameni, dar au influențat politica și societatea croată până în prezent. Numeroase spații publice, monumente și nume de străzi din Croația i-au fost dedicate lui Pavelic și colaboratorilor săi, fapt ce nu de puține ori a stârnit controverse și dezbateri atât în rândul croaților, cât și al cetățenilor de alte naționalități. Problema asumării trecutului și abordarea crimelor comise în timpul regimului lui Pavelic rămâne un subiect important în istoria modernă a Croației.

• Ante Pavelic a fost căsătorit cu Maria Lovrenčević, având împreună trei copii: Višnja, Mirjana și Velimir.
• Se crede că în 1934, mai exact în ziua de 9 octombrie a acelui an, Ante Pavelic a organizat asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei și a ministrului francez de externe Louis Barthou în Marsilia, Franța. În acea zi fatidică, regele Alexandru se afla în vizită în Franța pentru a negocia potențiala formare a unei alianțe împotriva Germaniei naziste. În cadrul vizitei sale, regele Alexandru a participat la o recepție organizată în cadrul Primăriei din Marsilia. După ce a părăsit clădirea, s-a urcat în mașina sa alături de ministrul francez de externe Louis Barthou. În timp ce coloana de mașini se îndrepta pe străzile din Marsilia, un bărbat înarmat pe nume Vlado Chernozemski (cunoscut și sub numele de Vlado Georgiev) a făcut un pas înainte și a tras mai multe focuri de armă asupra mașinii regale. Primul glonț l-a lovit pe Barthou în braț, în timp ce gloanțele ulterioare l-au lovit pe regele Alexandru în abdomen și în piept.
• Regele rănit a fost transportat de urgență la un spital din apropiere, dar a murit la scurt timp în urma rănilor suferite. Ministrul de externe Barthou a murit, de asemenea, din cauza rănilor sale. Motivul asasinării regelui Alexandru (invocat de criminal) a fost un semn de protest împoiva politicilor centralizatoare ale Iugoslaviei, despre care credea că suprimă naționalismul macedonean. Regele Alexandru implementase în Iugoslavia diverse reforme politice menite să centralizeze puterea și să unifice diversele grupuri etnice ale țării. Aceste politici au întâmpinat rezistență din partea mai multor organizații naționaliste, inclusiv IMRO. Ca răspuns la acest asasinat, guvernul iugoslav a luat măsuri drastice împotriva oponenților politici și a adoptat măsuri mai stricte pentru a menține controlul. De asemenea, incidentul a tensionat relațiile diplomatice dintre Iugoslavia și Bulgaria, deoarece se crede că asasinul Cernozemski a primit sprijin și pregătire din partea serviciilor de informații militare bulgare. Moartea regelui Alexandru I a marcat un punct de cotitură semnificativ în istoria Iugoslaviei. Fiul său, Petru al II-lea, care avea doar 11 ani la acea vreme, i-a succedat ca nou rege sub un consiliu de regență.
• Ante Pavelic a fugit în Argentina în 1948, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, primind cetățenia argentiniană în 1952. Acolo l-a cunoscut și a devenit apropiat al lui Juan Perón, președintele Argentinei din 1946 până la răsturnarea sa, în 1955, și din nou din octombrie 1973 până la moartea sa, în iulie 1974. Relația dintre cei doi poate fi urmărită până la admirația lor reciprocă pentru Benito Mussolini și Adolf Hitler. Ambii lideri împărtășeau o ideologie fascistă și erau atrași de principiile autoritare ale puterilor Axei. Acest punct comun a jucat probabil un rol în decizia lor de a colabora și de a stabili o alianță puternică. Numirea lui Pavelic în calitate de consilier de securitate al lui Perón a consolidat și mai mult legătura dintre ei.
• Ante Pavelic și regimul său, cunoscut sub numele de Ustaše, au fost responsabili de persecutarea, torturarea și uciderea a numeroase persoane în timpul guvernării lor în Croația, între 1941 și 1945. Regimul Ustaše a vizat diverse grupuri, inclusiv sârbi, evrei, romi și croați antifasciști, în încercarea de a obține un stat croat pur din punct de vedere etnic. Au folosit metode îngrozitoare și șocante de tortură și execuție în lagărele lor de concentrare. Prizonierii erau supuși la tratamente brutale, înfometare și muncă forțată, mulți dintre ei fiind executați prin metode precum împușcarea, spânzurarea, bătaia până la moarte, înecul, ardere sau aruncarea lor în gropi pline cu apă și pietre. Femeile prizoniere erau de cele mai multe ori violate, umilite și forțate să se prostitueze. Ustașii i-au forțat pe unii prizonieri să se convertească la catolicism, adesea sub amenințarea cu moartea, cei care nu se converteau fiind adesea executați.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Alexander-I-king-of-Yugoslavia

https://www.britannica.com/biography/Ante-Pavelic

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce rol au dat comuniștii Cetățuii Brașovului după Al Doilea Război Mondial?

Reflecțiile unui trădător român despre Hitler și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial

Incidentul provocat de un diplomat român „care se află – pe fir cauzal – la originea celui de-Al Doilea Război Mondial”

Cât de mult influențează tehnologia războiul? Tancul la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial